Walther Nernst

Walther Nernst (n. 1864 - d.1941) a fost fizician si chimist german. S-a nascut la Brizen in anul 1864.Intre anii 1883-1887 invata la Universitatile din Zürich, Berlin, Graz, Westerburg, dupa care, in anul 1887 devine asistentul lui W.F.Ostwald la Universitatea din Leipzig. Apoi detine mai multe functii la: Universitatea din Hattingen, Universitatea din Berlin, director al Institutului de Chimie al Universitatii din Berlin, director al Institutului de Fizica experimentala al Universitatii din Berlin, iar in anul 1926 devine membru al Academiei de Studii din Berlin.Lucrarile de baza din domeniul chimiei sunt dedicate teoriei solutiilor si cineticii chimice.Activitatea de cercetare a lui W. Nernst se prezinta cronologic astfel:

1888 – dezvolta teoria difuziei, stabilind dependenta cantitativa dintre viteza de difuzie a substantelor dizolvate, conductibilitatea electrica si presiunea osmotica;

1889 – folosind ca baza dependenta: viteza de difuzie, conductibilitatea electrica si presiunea osmotica in solutii, elaboreaza teoria elementelor galvanice;

1890 – formuleaza legea distributiei substantei dizolvate intre doi solventi;

1894 – stabileste dependenta disociatiei electrolitice de permitivitatea dielectrica a solventului, de asemenea, si deformatia dielectricilor in camp electric;

1897 – confectioneaza lampa de incandescenta (lampa Nernst); studiaza disociatia vaporilor de apa si a dioxidului de carbon, conditiile de formare a carburii de calciu;

1906 – descopera o noua lege termica, efectueaza lucrari in regiunea temperaturilor joase;

1909-1912 – elaboreaza noi metode de cercetare la temperaturi joase, confectioneaza calorimetrul cu vid; efectueaza masurari ale capacitatii calorice si dezvolta teoria capacitatii calorice;

1906 – se ocupa de studierea reactiilor de formare a oxidului de azot din elemente;

1907 – sintetizeaza amoniacul la presiuni inalte pe catalizator de mangan; dezvolta teoria de difuzie a cineticii proceselor chimice eterogene la limita de separare a fazelor; elaboreaza metoda de determinare a permitivitatii dielectrice a conductorilor;

1920 – descrie hidrura de litiu si-i cerceteaza electroliza in topitura.

In anul 1908 devine presedintele Societatii Chimice Germane, iar incepand cu anul 1926 – membru al mai multor Academii de Stiinte, membru Strain al Academiei de Stiinte a URSS.

In anul 1920 castiga premiul Nobel.

والٹر ہرمن نرنسٹ

Sursa: Wikipedia sub licenta creativecommons.org si gnu.org

---

            

Cautari asemanatoate:

Walther von Seydlitz-Kurzbach
Walther Bothe