Radiocomunicatie

Radiocomunicatia reprezinta telecomunicatia realizata cu ajutorul undelor radioelectrice ghidate sau nu. Radiocomunicatia presupune existenta unor radioemitatoare care produc energie electromagnetica pe care o radiaza in spatiu perin antenele de emisie. Undele radioelectrice sunt captate de antenele de receptie si sunt transformate de radioreceptoare in semnalele electrice corespunzatoare informatiei transmise. Calitatea informatiei receptionate depinde de raportul semnal/zgomot la receptie.

Se deosebesc radiocomunicatiile unilaterale (intr-un singur sens) si cele bilaterale (in ambele sensuri). In primul caz, un radioemitator transmite informatie unui singur sau mai multor radioreceptoare (d. ex. radiodifuziunea). In cel de-al doilea caz exista cel putin doua radioemitatoare si doua radioreceptoare care transmit mesaje, intr-un sens si in sensul opus, simultan (prin sistemul duplex), sau succesiv (in sistemul simplex), folosindu-se de frecvente purtatoare diferite, sau aceeasi frecventa purtatoare.

Dupa tipul de modulatie se disting radiocomunicatiile cu modulatie in amplitudine, cu modulatie in faza, cu modulatie in perioada, cu modulatie in impulsuri (in pozitie de durata, in cod), modulatie multipla etc.

Dupa informatia transmisa, care determina si banda de frecvente alocata in domeniul undelor radio prin regulamente internationale se disting mai multe servicii in radiocomunicatii: radiodifuziune, radiocomanda, radiotelefonie, radiotelegrafie, radioreperaj, radiogoniometrie, radiometeorologie, radiocomunicatii prin satelit etc.

Ūtƿeorp

Radio

La-jí-ohРадыё

Reedio

Radio

Rádio

Радио

Radio

Radio

RaadioRadyo

RadyoRadÄ—js

ç„¡ç·šé›»Sursa: Wikipedia sub licenta creativecommons.org si gnu.org

---