Kitabi Dede Qorqud

Kitabi Dede Korkut (Kitabi Dədə Qorqud in azera) sau Cartea Bunicului Korkut, este eposul oghuz, scris in graiul azer al acestei limbi extinte.

Importanta eposului

Aceasta opera, care, pe buna dreptate, este considerata „epopeea istorica in care, intr-o limba a literaturii populare, se descrie civilizatia medievala a poporului azer – conceputa, in sens toynbeian, ca o manifestare pe toate planurile a unei confesiuni, universale sau nationale – conditia sociala a vietii si prima formatiune statala, ordinea politica, lupta pentru teritoriu”46. De altfel, aceasta capodopera nemuritoare, fiind legata prin radacini istorice de mediul azer, reflecta prin expresii orale curajul istoric al tuturor popoarelor turcice.

Din perspectiva comparatista, aceasta creatie – sinteza majora a triburilor oghuze, povestirea unei lumi reale, cu o expresie lingvistica pura si frumoasa – poate sta, ca amploare si valoare, alaturi de Njala islandeza, Cantecul Nibelungilor, Cantec despre oastea lui Igor, Beowulf sau Manas-ul kirgizilor.

Localizarea evenimentelor

Prima fraza din introducerea la Dede-Korkut este oferita de un contemporan al Profetului Mahomet: „Aproape de vremurile Trimisului lui Allah, din semintia Bayat a aparut pe lume un barbat, numit Korkud Ata. Era inteleptul oğuzilor. Ce spunea, se infaptuia, avea puterea de a prezice”. Apoi, la sfarsitul fiecarei povestiri, se arata cum Dede Korkut sau Dedem Korkut vine la divan si alcatuieste un Oğuzname, care reflecta faptele eroilor.

In povestirile din Dede-Korkut, denumirile de neam, trib, comunitate, de care apartine fiecare dintre eroi, cat si numele pe care-l poarta eroii principali, se regasescin toponimia actualului Azerbaidjan si, in special, in toponimia Azerbaidjanului de Nord, format din teritoriul fostei Aran-Albaniya.

In dastan exista o familie consolidata. Un barbat are doar o singura femeie. Onoarea familiei, a parintilor, este strict aparata. La oÄŸuzi, unul din patru viteji avea o infatisare frumoasa; el trebuia sa umble cu chipul acoperit ca sa nu corupa tinerele fete si femei. Fetele umblau fara acoperamant, ascunzandu-se numai de straini. Dar pe campul de lupta femeile nu ramaneau in urma barbatilor in ceea ce priveste vitejia si curajul. La oÄŸuzi, dreptul mamei era egal cu dreptul divin.

Perioada istorica

In izvoarele istorico-literare se arata cum Dede Korkut s-a dus sa-l viziteze pe Profetul Mahomet, cum a trecut Caucazul impreuna cu oastea musulmana si cum, in lupta impotriva idolatrilor din Daghestan, a cazut martir si a fost inmormantat, impreuna cu cativa sfinti, intr-o pestera din interiorul unei stanci de langa cimitirul Kırklar din Derbend. Povestirile au loc in secolul al VII-lea, perioada inceputului convertirilor la Islam - Bükdüz Emen, unul din eroii dastan-ului, avand chipul Profetului, devine unul din apropiatii lui, apoi vine in tara oghuzilor, unde se lupta cu sabia in mana in numele Islamului, indeplinind astfel ordinea analogica prin intermediul lui Müshef, primul document scris al Coranului.

Kitabi-Dede Korkut este un document artistic de mare valoare istorica. Si este un lucru bine cunoscut faptul ca, in cazul in care documentele istorice propriu zise lipsesc, locul lor il umple cu succes tocmai creatiile artistice, dat fiindca autorul lor, poporul, este „cronicarul” cel mai fidel al evenimentelor majore din istoria unui popor.

Manuscrise

Manuscrisul capodoperei Kitabi Dede-Korkut, pastrat in Biblioteca din Dresda, in Germania, a fost dus din Azerbaidjan in Turcia si de acolo, nu se stie cum, a ajuns in Biblioteca din Dresda. In prezent, in bibliotecile lumii se pastreaza cinci exemplare in manuscris. Exemplarul de baza, format din douasprezece povestiri - unica varianta completa - este cel din Dresda. Al doilea exemplar, de la Biblioteca din Vatican, este o varianta incompleta, formata din sase povestiri. Al treilea exemplar este cel gasit intamplator la unul dintre bazarele din Istanbul, de catre Friedrich von Diez, consulul german in acel oras, la inceputul secolului al XIX-lea. In prezent se pastreaza in arhiva personala a lui Diez. Al patrulea exemplar este cel copiat de insusi Diez de pe manuscrisul din Dresda si pastrat in arhiva sa personala de la Berlin. Al cincilea exemplar este ori cel copiat de catre academicianul V.V. Barthold, ori o copie executata de Theodor Nöldeke si data lui Barthold.

Eposul si azerii

Dastan-ul (eposul) Kitabi-Dede Korkut este o „fotografie” artistica a istoriei oghuzilor azeri, care si-au aparat tara de incursiunile din exterior ale paganilor. Tara in cauza este Azerbaidjanul, care a luat nastere in Evul Mediu pe teritoriul Aran-Albanya, prin posedarea teritoriilor cucerite si consolidate. Oghuzii s-au razboit cu adeptii crestini din afara tarii, adica cu cei care nu au acceptat Islamul.

Si in cazul azerilor, in lumina lui Kitabi-Dede Korkut, se repeta modelul elen la care am facut referire mai sus, adica legarea inceputurilor existentei lor de numele unui sau mai multor eroi, care i-a condus catre „posedarea (unor) teritorii”. Principalul scop si idealul eroilor si-au gasit propria reflectare intr-o epistola trimisa oğuzilor Beylegan si lui Salur Kazan, comandantul oastei, de catre unul din eroii dastan-ului, Begil, la trecerea prin defileul Dokuz tümen din Gürgistan. Iata continutul epistolei: „Neaparat, dar neaparat, Kazan bey sa vina la mine. Daca nu vine, tara se va destrama, va pieri, fecioarele si nurorile mele au fost inrobite, sa afle”. Profesorul Osman Fikri Sertkaya, al Universitatii din Istanbul, a dat aceasta explicatie in legatura cu alegerea orasului Baku ca loc al organizarii Colocviului international al korkutsianistilor: „Este un lucru indreptatit! In primul rand, Korkut este capitala geografica literara a Azerbaidjanului. In al-doilea rand, se cuvine ca originea capodoperei sa fie cercetata in vatra care i-a dat nastere. Limba, sintaxa poemelor este vie in constiinta azerilor de astazi”.

Cea mai pretioasa informatie insa, pe care ne transmite Kitabi-Dede Korkut, este aceea ca aria geografica la care au loc evenimentele, potrivit cunostintelor medievistilor, coincide cu hotarele nordice ale Azerbaidjanului.

Azerbaidjanul istoric

Renumitul istoric persan Abu Cafer Tabari (828-923), in binecunoscuta opera a sa, intitulata „Istorie”, scrie: „Indata ce iesi din capatul limitrof la Zandjan si Abhar si, in final, la Derbend-Hazar, toate acestea se numesc Azerbaidjan”.

Si istoricul secolului al XIII-lea, Yakut Hamavi (1179-1229), arata ca la nord-vestul Azerbaidjanului este limitrof cu Trabzonul.

In Kitabi-Dede Korkut notiunea de loc, de aparitie geografica corespunde intru totul teritoriului Aran-Albanya din Evul Mediu, compus din Azerbaidjanul de nord. Tara, denumita in termeni generici Kalın Oğuz, este alcatuita din İç Oğuz, adica Orasul Principal, centrul (localitatile Beylegan si Ciola, care sunt consemnate in perioda veche, apar in zilele noastre sub aceeasi denumire) si Dıs Oğuz, adica Campii-Dealuri, formata prin unirea teritoriilor de la granita.

Structura statului Oghuz dupa epos

In fruntea lui Kalın Oğuz sta Bayındır Han, padisahul intregului teritoriu. Vizirul sau este Kazılık Koca, tatal lui Yiğenek, unul dintre principalii eroi ai epopeei. In fruntea lui İç Oğuz este Salur Kazan, conducatorul ostirii. Dıs Oğuz este condus de catre Uruz Koca, unchiul lui Salur Kazan. El ii este supus lui Salur Kazan. Dede Korkut este liderul spiritual al tuturor oğuzilor, este cel ce rezolva toate problemele, atat ale celor mari, cat si ale celor mici. In dastan exista un intreg sistem de suveranitate, de aparare a hotarelor, iar eroi sunt rude apropiate, adica sunt legati prin sange. Intr-adevar, in Kitabi Dede-Korkut avem de a face cu o sinteza a conceptului rudenie-trib. La oğuzi, lipsa neam-rudenie, dar mai ales a copiilor, era considerata o mare nenorocire.

Beyleqan este capitala tarii, orasul de scaun; acolo traiesc si conduc eroii din Dede-Korkut, dar mai ales resedinta de iarna a acestor eroi. Vara, ei se muta in podisuri. Resedinta de iarna a lui Salur Kazan, conducatorul de oaste, era situata la nord de lacul Göyçe, langa podisul Altındağ si uneori era asezarea Akçakale-Sürmeli.

Altındağ este prezentat ca un loc de refugiu foarte important, in timp ce poetul azer Kazım Ağa Salık, in opera sa Sahlı yaylaqlarının babında (Povestirile de stepa ale sahului), releva importanta cetatii Koroğlu si a podisului Altındağ, aflate in vecinatatea altor podisuri, precum: Hamzaçemen, Ulasın, Karaca, Halhalı, Maymağ si altele.

Teritoriile limitrofe ale tarii oğuzilor corespund celor care actualmente apartin Gruziei, respctiv Turciei. De altfel, granitele sud-estice ale oğuzilor ne conving ca ei erau legati aproape in orice directie cu lumea turcica. Pe de alta parte, eroii oğuzi s-au confruntat cu adversarii lor tocmai in diferite locuri ale Azerbaidjanului de astazi. De fapt, luptatorii oğuzi, despre care vorbeste Dede Korkut, s-au lovit de doua ori de puterea dusmana. Prima data s-au luptat cu regii din afara, adica din Trabzon, Diyarbakır, Düzmürd, localitati situate pe teritoriul Dokuztümen, din Gruzia si Anatolia, inainte de venirea acolo a turcilor otomani. A doua oara au luptat impotriva regilor din interiorul tarii, cei care inca nu trecusera la islamism: regele Kıpçak, regele Bükacık, regele Kara Aslan, regele Kara Tekin etc, care, dupa nume, se vede ca erau de etnie turca.

Sistemul de aparare

In Kitabi Dede-Korkut exista un sistem puternic de aparare a granitelor, a suveranitatii. Tara este impartita in 24 de sangeacuri, fiecare dintre ele avand patruzeci de mii de oameni. Cand se ivea un pericol din exterior sau cand era necesara inabusirea revoltei prizonerilor, Bayındır Han declara mobilizarea generala. Oastea era impartita in regimente speciale, care erau foarte bine organizate si pregatite sa aplice tactice de lupta eficiente. Armele de razboi erau sageata, arcul, pumnalul, lancea, sulita, sabia, scutul si prastia.

Educarea tinerilor

In dastan se acorda o importanta deosebita educarii tinerilor in spiritul devotamentului fata de patrie, a respectului fata de parinti si fata de batrani. Tinerii care implinesc varsta de saisprezece ani, daca nu dovedesc ca au facut un act de vitejie, de eroism, nu primesc un nume. Multi dintre ei primesc nume doar dupa eroismul dovedit in confruntarile sangeroase cu dusmanul. Respectul fata de convingerile oamenilor, umanismul, reprezinta o caracteristica generala a eroilor oghuzi. Astfel, Kazan, in timpul luptelor „pe fugar n-a urmarit, pe cel care a zis „aman” nu l-a omorat”. A-i ajuta pe cei flamanzi si nevoiasi, a scapa datornicul de datorie, a da de pomana cersetorilor, dervisilor, era un obicei general al oghuzilor.

Sursa: Wikipedia sub licenta creativecommons.org si gnu.org

---

            

Cautari asemanatoate:

Dedeman
Dederstedt
Dedenbach
Dedelstorf